Ovidiu Martin Jurj wrote:
Ştampila de traducător autorizat, cum zice şi Raluca, trebuie să cuprindă numele corect şi complet exact cum e şi pe autorizaţia de la M.J., autorizaţia M.J. nr. ... şi limbile. Aşa e, e mai bine să fie colorată, că dacă e neagră, actele se pot falsifica mai uşor. De asemenea, şi când traducătorul semnează o traducere, nu ştiu dacă e obligatoriu, dar este bine ca semnătura să fie cu pix albastru, deci nu negru, din acelaşi motiv. Formă standard de ştampilă nu ştiu dacă e, am vazut de doate formele şi mărimile. A mea e ovală, mică spre mijlocie şi albastră. Tot mică, albastră, dar rotundă, e cea de PFA, cu numele, PFA, CNPul şi localitatea.
Ştampila de PFA nu ştiu dacă e obligatorie, mulţi traducători PFA nici nu au, adică îşi fac doar una, de traducător, care e sigur obligatorie, şi o folosesc tot pe aia şi la chitanţe, facturi etc. Nici eu nu am ştampilă de PFA decât de astă toamnă, din octombrie 2005, până atunci şi eu aveam tot una, doar cea de traducător. Când am schimbat-o pe aia, că a trebuit musai, fiindcă am avut nişte probleme, cum am mai scris pe forum, femeia de la ştampile m-a întrebat dacă nu vreau să-mi facă şi rotundă, de PFA, mi-a arătat modele, le-a lăudat etc. şi m-a convins, aşa am ajuns să îmi fac şi de PFA. Dar nu văd de ce ar fi obligatorie, că acuma oricum chitanţierele şi facturierele se personalizează din fabrică, deci conţin şi numele, şi menţiunea că eşti PFA, şi CNPul, deci teoretic n-ar fi musai şi ştampila rotundă, că deja există toate informaţiile pe care le-ar conţine ea.
Cât despre lucrul cu birouri, e cum zice Nicolae, la acte notariale e musai să pui ştampila ta de traducător pe ele, că altfel nu le legalizează la notariat. Conform Legii 36/1995, notarul legalizează semnătura traducătorului autorizat, deci nu a biroului de traduceri. Unele birouri nici nu pun nimic pe documente, ci le dau clientului final doar cu semnătura şi ştampila traducătorului şi ale notarului şi pun ştampila lor, a biroului, doar pe factura şi /sau chitanţa ce i-u dau clientului. E foarte adevărat însă că există şi birouri, cel puţin la noi în oraş, care pun şi ele ştampila lor pe una din paginile traducerii; altele nu pun ştampila, ci un abţibild, o autocolantă, aşa ceva, ca să se ştie că traducerea s-a făcut prin biroul lor, dar asta e mai mult în scopuri publicitare, adică să-şi facă biroul reclamă.
Cât despre modele de acte, astea le faci prima dată, îţi rămân în calculator şi după aia le ai şi lucrezi pe ele. Deşi acte identice ar fi doar la certificatele de naştere, căsătorie şi deces. La naştere şi căsătorie ai 3 modele: 2 vechi (unul cu RPR, altul cu RSR, care e mai nou şi nu are şi vârsta părinţilor) şi unul nou, albastru de naştere şi roz de căsătorie, tip tabel, care le reproduci ca atare, că deja sunt traduse în engleză, fiindcă sunt cică internaţionale. Deci copii cum e acolo şi schimbi numai la ce e completat. Pe măsură ce îţi vin, păstrezi câte un model din fiecare ca să le ai pe toate 3 şi ulterior, în funcţie de nevoie, deschizi modelul care îţi trebuie, îl copii în document nou şi lucrezi pe el şi modifici doar datele.
Şi la caziere dacă ai un model, e ok, ca mai toată lumea e curată, unul cu puşcării şi de astea ştie că abia are şanse să găsească de lucru în ţară, d-apoi în străinătate, deci sigur nu vine cu cazierul la tradus. Eu cel puţin n-am avut până acuma nici un cazier cu condamnări şi de astea.
Şi la Anexa 8, aia de la Starea Civilă e cam tot aşa, că majoritatea pesoanelor nu au mai fost căsătorite, deci nu există înregistrată nici o căsătorie pe actul de naştere respectiv; deşi aici pot apărea destul de des excepţii, cazuri cu casătorii şi divorţuri multe. Am avut o clientă cu 4 căsătorii şi tot atâtea divorţuri şi iarăşi umbla să se mărite, în Germania, iar Anexa 8 a ieşin mare, de circa o pagină jumate şi nu de jumate de pagină cum iese normal, adică la persoanele care nu au mai avut nici o căsătorie.
La diplome şi foi matricole, aici nu prea există modele, că diferă în funcţie tipul diplomei (de 8 clase, de 10 clase, de absolvire liceu fără bac, de bac, de postliceală, de subinginer, de licenţă, de master, de doctor etc.), apoi în funcţie de profil, că o foaie matricolă de filologie n-o să aibă niciodată aceleaşi materii ca una de medicină sau de ASE, dar şi unele de acelaşi tip şi acelaşi profil diferă în funcţie de modelul care era la modă în anul când a fost emisă; o diplomă de bac din 1970 nu seamănă cu una din 1992 şi nici cu una din 2005 de la acelaşi liceu.
Şi la procuri, depinde de notar, că unul face o procură să zicem de folosit maşina pe jumate de pagină, iar alt notar se lălăie de iese de peste o pagină, că bagă tot felul de bălării în ea. Io clasific procurile în funcţie de notar, aşa le botez la mine în calculator, procura_Ionescu_DE, adică făcută de notarul Ionescu (numele e fictiv), declaratie_Popescu_ENG etc., că dacă mai vine una de la acelaşi notar, poate nu are acelaşi conţinut, că poate e pentru altceva, dar măcar încheierea e la fel, schimb la încheiere doar data şi persoana care apare, care oricum se copie din capul procurii, că doar sunt aceleaşi date: nume, prenume, cetăţenie, alţii bagă şi fiul/ fiica lui X şi Y, adresa de domiciliu, buletin, CNP etc. şi ei şi copii tot fragmentul ăsta de la începul şi îl lipeşti acolo în încheiere, după În faţa mea, ..., notar public, la sediul biroului, s-a prezentat, şi lipeşti cu totul, că dor nu mai baţi o dată aceleaşi chestii, deci uneori la unele bucăţi de act ai modelul chiar în lucrarea însăşi. Şi la notariat tot aşa fac şi ei când fac procura în română: copăie ce e de copăiat din capul procurii în coadă, la încheiere acolo şi asta e. Dar cum ziceam, şi procuri şi declaraţii de la acelaşi notar diferă, în funcţie de cele pentru care este împuternicit mandatarul (la procuri), respectiv în funcţie de cele declarate (la declaraţii).
Aşa şi la actele de maşină, la briefuri, la unul şi acelaşi model de maşină nu e nici o diferenţă, deci schimbi doar nr. cărţii de identitate, codul ăla cu numere multe din chenar, şasiul, datele despre proprietari şi radiere, iar la alta maşină la fel constaţi că de fapt nu-i la fel, că are alt motor, nu maie Diesel-22, e OTTO/OBD-04, nu mai e aceeaşi putere, , diferă şi dimensiunile cu câţiva centimetri la vehicul, greutateaetc., apoi vezi că nu mai are aceleaşi anvelope cum ai tu model în calculator, şi atunci automat se schimbă şi jenţile, apoi poate avea cine ştie ce observaţii în plus la pct. 33, care nu le ai pe model, că maşina e din alt an şi la vremea aia aia nu erau şi chestiile alea, apoi unele au chestii şi în coloana B, că li s-au făcut schimbări sau naiba ştie mai ce.
Modele mai sunt şi la invitaţiile de Austria, albe cu model anume, precum şi cele de Germania, dar numai cele portocalii cu verde, de la Ausländerbehörde, că alea albe de Germania, sub semnătură privată, alea fiecare le face cum vrea şi apoi îşi legalizează semnătura la notariat, tribunal sau primărie, deci n-ai model. Dar pe astea le poţi sorta după numele clientului, că de regulă cine tot mere în străinătate în vizită, iar vine şi iar se duce şi mai vine cu aceeaşi invitaţie identică: dacă e de la Ausländerbehörrde, schimbi doar numărul ei şi data öi şi mai iei odată omului banii pe ea. Idem cele din Austria. La cele sub semnătură privată, e şi mai simplu, fiindcă şi persoana care face invitaţia păstrează la rându-i modelul în calculator, să nu mai facă alta, şi de regulă merge în acelaşi loc să-şi legalizeze semnătura. Deci schimbi la ea doar data pe faţă, data legalizării pe verso şi nr. încheierii şi imediat e gata.
Deci nu la toate ai modele 90-99 %, asta e, unele se întâmplă să semene şi atunci ai noroc, că imediat faci hârţoaga, daccă ai mai avut una la fel, dar altele nu seamănă şi ai o groază de modificat pe modelul pe care îl ai, deci munceşti mai mult decât crezi. Plus că trebuie să fii foarte atent să nu îţi rămână o chestie de pe model, care pe lucrarea ce o ai e altfel şi să îţi scape şi să n-o modifici. Cel mai bine, dacă ai hard mic la calculator şi nu ai CD-writer sau DVD-writer, salvezi doar modelele importante, câte unul, maxim 2, din fiecare, să fie, pt. economie de spaţiu. Dacă ai cu ce scrie CDuri şi / sau DVDuri, nu-i problemă: aduni până se face de un CD sau DVD şi apoi scrii, după care ştergi de pe hard să ai loc pt. altele noi. Dacă vine ceva ce ştii cp ai şi nu-i pe hard, bagi CDul şi se rezolvă. Dacă ai calculator mai nou, cu hard mare, poţi păstra tot, dar faci periodic copii pe CD, că nu se ştie. În calculator îţi faci foldere mari cu anul, în care faci subfoldere cu pentru cine ai lucrat (sortezi care sunt ale tale, care sunt de la biroul X, care sunt de la biroul Y etc.), în fiecare faci sub-subfoldere cu luna, în care bagi sub-sub-subfoldere cu ziua, astfel că sortezi după dată şi ştii în fiecare zi ce ai avut, iar fişierele le botezi cât mai ingenios, ca să le găselti uşor: invitaţiile după client, diplomele şi foile matricole după denumirea liceului sau profil (diplomabac_Traian, diploma_licenta_UMCnavigatie, diploma_master_OvidiusMate etc. ), procurile şi declaraţiile după notar, actele de maşină după marcă şi model (ex. brief_Audi_8E, brief _Daimler_220, brief_OpelT98Kombi etc.), deci să le găseşti urgent când ai nevooie de ele. Musai să fii ordonat şi să ai totul bine denumit şi sortat în calculator sau pe CDuri, şi să vezi că o să zbârnâie treaba.
Numai bine.
Referitor la cele mentionate, am intalnit cazuri in care traducatorii utilizeaza doar o singura stampila, cea de traducator. In perioada in care ati utilizat doar o singura stampila, ati stampilat si chitantele si facturile cu acea stampila? Multumesc!